infidel, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. infidèle, lat. infidelis)
Etimologie: (fr. infidèle, lat. infidelis)
1. necredincios, nestatornic, inconstant (în dragoste); (despre soți) care nu respectă credința conjugală.
2. (despre memorie) pe care nu se poate conta; slab, defectuos.
3. traducere ~ă = traducere incorectă, inexactă.